Maroc in lung si-n lat: Noptea in Sahara, altfel decat o stiam

Pentru a ajunge la Kam Kam, Youseff ne-a transportat cu o Toyota Land Cruiser pe traseul pe care se desfasura vechiul raliu Paris – Dakar, insa foarte multi turisti sunt dusi la taberele lor de pe dune cu camila. Noi am ales o tabara situata pe partea de rasarit a dunelor si ar fi fost prea mult de mers in spatele saracului dromader.

Plouase si aici la fel ca in Rissani si in toate imprejurimile. Fagasele formate de rotile jeepurilor care au trecut inainte pe aici acumulasera apa, iar Youseff povestea ca asemenea ploaie se poate vedea o data la 5 sau chiar 10 ani. Corturile erau ude, imbibate cu apa, dar doar pe exterior, pielea de camila cu care erau izolate nu permitea ploii sa ajunga la interiorul alb si ingrijit. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca in interiorul unui cort poti avea conditii de 5 stele, dar cei de la Kam Kam Dunes au reusit sa reproduca un astfel de confort intr-un cort. Exceptie facea lipsa prizelor, disponibile doar in cortul central, si a internetului. In schimb aveam o baie perfect functionala. In Erg Chebbi sunt multe tabere pentru turisti, dar cele care ofera un astfel de confort le poti numara pe degete, insa si pretul este pe masura.

Ne-am lasat bagajele si am iesit repede in fata unde am servit ceai de menta inainte de a urca pe camila pana in varful dunelor pentru a admira apusul. Nisipul era ud si intarit, usor de pasit pe el si pentru noi, si pentru camile . Din cauza ploii nu te scufundai, dar nici nu te puteai juca in el la fel cum am facut-o pe dunele din Dubai. Nu mai conta, ne-am bucurat de vedere, norii erau doar sporadici si deja parca erau sanse ca la noapte sa putem admira stelele. Aici in desert, inconjurati de pustietate si liniste, stelele sunt mai stralucitoare decat deobicei.

Dar pana la lasarea intunericului am coborat din varful dunei, am facut un dus in baia de nuiele a cortului nostru, si am iesit sa servim masa in cortul principal, timp in care ne-am incarcat si telefoanele. Ne-am amuzat pe toata durata cinei ca singurele stele pe care le vom vedea vor fi pe carpeta cu paiete argintii ce decora peretii interiori. Afara se lasase racoare, iar cerul era intunecat complet, pe semne innorat. La un moment dat am observat un mic colt in care stelele stralucitoare reuseau sa razbata printre nori, dar s-a intuncat repede la loc.  In departare se vedeau fulgere, dar erau foarte departe.

Ne-am adunat in jurul unui foc de tabara alaturi de Youseff si adjutantii lui si am ascultat cantece berbere interpretate de acestia. Fulgerele se apropiau si incepeau sa se auda tunetele ce le insoteau, dar am ramas in jurul focului cantand pana la primele picaturi serioase de ploaie. Ne-am retras in cort, deja repertoriul berber se epuizase iar gazdele interpretau faimoase slagare internationale. Mi-am incercat si eu talentul si i-am acompaniat cateva minute. Am ramas aici stand la povesti si razand pana cand ploaia s-a mai domolit, moment in care am fugit catre cortul in care aveam sa dormim peste noapte.

Ploaia torentiala incepusem din nou si nu ma lasa sa dorm. Doar niste panze si piei ne desparteau de potopul de afara. Zgomotul era atat de intens incat parca as fi dormit in ploaie, iar ideea ca eram intr-un cort in mijlocul pustietatii, pe o ploaie capabila de inundatii, ma nelinistea. Asternuturile curate si patul confortabil imi dadeau totusi un sentiment de liniste in ciuda ploii care se auzea langa mine, si ma gandeam ca in caz ca situatia se agrava, Toyota lui Youseff era gata sa ne duca la un han in Merzouga.  Desi stim cu totii cat de uscat este desertul, iata ca am avut parte de o noapte in Sahara cu totul si cu totul altfel.

A doua zi de dimineata ne-am trezit la 5. Vremea se linistise si parea ca urmeaza o zi senina. Am petrecut aproape doua ore singuri pe dune, timp in care am admirat rasaritul, ne-am facut poze, ne-am tavalit in nisip si ne-am jucat cu camilele care ne-au plimbat pe aceleasi dune cu o seara inainte. Acum erau libere si se hraneau cu smocurile verzi ce ieseau din loc in loc prin nisip. Invartindu-ne prin jur, am descoperit putul care ne furniza apa in tabara si generatorul de curent amplasat undeva departe pentru a nu ne perturba cu zgomotul sau.

 S-a facut vreo 11 cand am parasit Kam Kam Dunes, soarele era deja arzator iar cerul senin. Ce bine ar fi fost sa mai fi stat o zi!

In Merzouga ne astepta Mohamed. Avea sa ne duca inapoi in Marrakech astfel incat in urmatoarea dimineata sa luam zborul catre Londra. Dar nici acest drum nu a fost lipsit de peripetii, Mohamed a fost nevoit sa traverseze Marocul pe un alt drum, la sud de muntii Anti-Atlas, cu un ocol de peste 100 de km si doua lanturi muntoase de traversat, deoarece unele portiuni din drumul pe care am venit erau inchise din cauza inundatiilor. Nici noul drum nu a fost ocolit de ape iesite din matca prin vaile care vara sunt oricum seci, insa SUV-ul lui Mohamed a facut fata cu brio. A fost o zi intreaga in care soferul nostru a condus concentrat si in viteza pentru a recupera timp. S-a mers direct, fara opriri, exceptie facand o scurta pauza de masa in Ourzazate si un blocaj pe serpentinele din pasul Tizi n’Tichka unde am asistat la repunerea pe roti a unui camion rasturant pe marginea prapastiei.

Am intrat in Marrakech in aceeasi zi, dar dupa lasarea intunericului, ne-am cazat si am mancat la Tempoo Hotel,  in zona noua a orasului, ne-am luat la revedere de la Mohamed, si ne-am felicitat intre noi ca am facut alegerea buna evitand sa inchiriem o masina pe care sa o conduca Razvan. Am vrut sa dam o tura prin faimoasele cluburi din aceasta zona, dar am renuntat vazand ca viata de noapte inca nu incepuse iar noi eram deja obositi.

Dupa un rasarit de vis si un drum nebun, am adormit rapusi de oboseala. Zborul spre Londra avea sa fie la 11 dimineta, suficent pentru a ne odihni corespunzator.

Inchei  aceasta serie prin a va spune ca in timp ce editam postarea precedenta, Mohamed mi-a scris pentru a ma anunta ca acum are propria lui agentie care organizeaza tururi, rugandu-ma sa va transmit sa-l contactati daca va doriti excursii asemanatoare.

Iar eu va rog, daca apreciati articolul meu,  sa dati un like pe Facebook sau pe Instagram, acolo unde ati gasit postat linkul, chiar si un comentariu, distribuiti-l si prietenilor, iar pentru a fi la curent cu postarile mele, urmariti-mi pagina de Facebook selectand optiunea „vezi mai intai”. Multumesc!