Cum a fost sederea la Esperas Hotel Santorini

Atunci cand calatoresc nu sunt genul vanatorului de obiective care se duce la Paris doar pentru a se poza cu Turnul Eiffel sau genul care se duce intr-o statiune de plaja dar face vreo 45 de minute schimband doua autobuze intre plaja si hotel. Ma duc intr-o destinatie sa simt si sa traiesc ceea ce are de oferit acea destinatie pana in adancul sufletului, iar asta o sa o observati in toate calatoriile mele.

Atunci cand calatoresti in Santorini, indiferent unde alegi sa te cazezi, trebuie sa ajungi in Oia. Este satul acela pe care il vezi in vederile cu care ti se exemplifica Grecia, casute albe asezate in trepte pe malul stancos, mori de vant si biserici cu cupole albastre, iar despre apusuri…. nu mai zic de apusuri! Desi este la capatul insulitei, Oia este de fapt miezul turistic al insulei. Ei bine, trebuia sa ma cazez in Oia! Dar nu oriunde, ci intr-o casuta alba de pe stanca, cu vedere la Caldera. Asa ca dupa cateva cautari impreuna cu Razvan, am ales Esperas Hotel. Inainte de a continua sa va povestesc cum au fost urmatoarele zile in Santorini, asa cum v-am promis in articolul precedent, doresc sa va spun mai multe despre cum a fost sederea noastra la Esperas Hotel.

Desi ii spune asa, nu e un hotel in adevaratul sens al cuvantului, este un complex cu astfel de casute individuale asezate in trepte specifice, cu terase si intrari individuale, o piscina si un restaurant. Nu am avut o piscina infinita, la fel ca in pozele din Santorini care umplu Instagramul, insa nici nu am cautat o astfel de optiune constienta fiind ca la sfarsit de aprilie o piscina orientata catre apus ar fi fost inutilizabila daca nu beneficia de incalzire artificiala. Totusi piscina de la Esperas, desi nu are efect de infinit,  e deosebita prin faptul ca jumatate din ea este efectiv in fostele casute traditionale, parca ar iesi din doua grote.

Cazarea aici a costat destul de mult pentru un hotel de 4 stele in Grecia in low season, dar deloc scump pentru un hotel in Oia. Am ales sa stam doar doua nopti aici, suficiente pentru a vedea Oia, in a treia zi urma sa vedem restul insulei iar apoi sa ne relaxam in Kamari, la plaja cu nisip negru.

Imediat dupa ce am rezervat, studiind in continuare plina de entuziasm poze de la Esperas gasite pe internet, mi-am dat seama ca sunt foarte multe trepte intre casute iar eu voi fi in luna a 7-a de sarcina… Pe atunci abia incepea sa mi se contureze burta si habar nu aveam ce conditie fizica as putea sa am in Santorini, insa Razvan le-a si scris celor de acolo pentru a ma linisti si a cerut sa ni se rezerve cea mai apropiata casuta de restaurantul si receptia hotelului… desi parca asta ar fi rezolvat cumva situatia, oricum ca sa ajungi sau sa pleci de la hotel mai erau zeci si sute de trepte de strabatut 😀 Cei de acolo au fost foarte draguti si ne-au dat o imagine in 360° din drona cu tot complexul vazut de sus, indicandu-ne exact unde vom sta.

Tot cei de la Esperas ne-au organizat si transferul de la aeroport, acesta dureaza o jumatate de ora si a costat fix cat ar fi costat taxiul, 30 de euro, insa am fost asteptati de reprezentantul lor in aeroport, condusi la masina, si apoi, din parcarea cea mai apropiata, un bellboy ne-a carat bagaje pe sutele de trepte si ne-a aratat directia catre ceea ce avea sa fie casuta noastra pentru urmatoarele doua zile. La receptie am intalnit-o pe Stella, o grecoaica joviala, vorbareata, foarte grijulie fata de starea mea fizica, care ne-a prezentat cazarea si politicile hotelului. Stella era peste tot in urmatoarele zile si parea omul de baza implicat in toate, insa spre surprinderea mea, dupa ce a fost incurajata cu un “bravo” de catre colega ei in timp ce finaliza procedura de check out pentru noi, Stella a marturisit ca e noua si noi am fost primul check-out al ei 😀

Despre experienta de aici, ce pot sa va spun… in primul rand vederea era wow! Atat din camera cat si de pe terasa privata pe care o aveam la dispozitie pentru a servi masa sau a ne relaxa pe sezlonguri. Camera noastra era un studio superior conform clasificarilor lor, desi in stil traditional era extrem de confortabila, mai mult decat asteptarile pe care le aveam de la 4 stele in Grecia, doar despre baie as putea avea nemultumirea ca a fost cam mica, insa este de inteles dat fiind tipologia casutelor. In camera am fost asteptati cu un vin din partea lor, iar micul dejun era servit in baza unei formular de comanda completat seara, fie pe terasa privata, fie in camera. In afara produselor clasice de mic dejun, erau disponibile si preparate mai sofisticate sau sampanie contra cost. Erau atat de incantatoare diminetile in care ma trezeam cu micul dejun la usa si cu vederea aia dementiala asupra golfului Ammoudi si a Calderei…

Mai mult timp ne-am petrecut aici in dupa amiaza celei de-a doua zile. Ne-am relaxat pe sezlongurile de la piscina, insa nu am putut intra in apa… desi Razvan a inotat in doua reprize, apa era prea rece si am preferat sa ma menajez si sa evit o eventuala raceala. M-a impresionat faptul ca in timp ce terminam primul smoothie de fructe comandat pentru a ma delecta pe sezlong, managerul locatiei a mai cerut la bar inca unul identic pentru mine pe care mi l-a oferit gratuit 😀 Seara m-am bucurat in liniste de vederea catre fantasticul apus din Oia direct de la hotel, evitand stradutele aglomerate, ba chiar m-am retras pentru mai multa liniste si o senzatie mai intensa, dar spre ingrijorarea Stellei, fix pe acoperisul casutei noastre, privind soarele care cobora lent in mare.

Plecarea de la Esperas a fost si ea perfecta, am beneficiat de aceeasi amabilitate si in privinta transportului de bagaje pe treptele catre parcare, dar inainte de asta am fost cadorisita cu un set de produse cosmetice pe baza de masline si un borcan de condimente grecesti.

Vederea asta, micul dejun la pat, atatea si atatea atentii pe tot parcursul sederii, chiar a meritat o postare separata in care sa laud si sa recomand Esperas Hotel pentru toti cei ce urmeaza sa calatoreasca in Santorini! Mai multe despre cum ne-am petrecut timpul in Oia, am scris aici.