Cum a decurs photo shootingul in Santorini

Nici nu-mi mai amintesc daca am decis sa mergem in Santorini ca sa facem photo shootingul cu burtica acolo, sau am ales sa facem photo shootingul pentru ca urma sa mergem in Santorini si era musai avand in vedere etapa prin care urma sa trec si peisajele superbe care se cereau fotografiate… nu mai conteaza! Dar haideti sa va povestesc cum a decurs totul pentru ca multi prieteni m-au intrebat deja despre acest photo shooting:

In Santorini, mai mult ca oriunde, am vazut ca de fapt sunt foarte in trend sedintele foto… se pare, deci, ca nu am fost foarte originali, desi nu ne-am propus asta. Am inceput sa banuim ca sedintele foto in Santorini sunt un fenomen abia atunci cand cautam un fotograf pentru noi. Cand ajungi acolo, vei vedea persoane la sedinta foto profi la fiecare landmark si in fiecare punct cu vedere spectaculoasa. Cei mai multi sunt chinezii, unii veniti chiar cu fotograf chinez. Vei vedea mirese, fotomodele, cupluri care se logodesc, instagrameri si chinezoaice in rochii de printesa, si apoi aceleasi chinezoaice in alte rochii. Printre magazinele de suveniruri sau birouri turistice din Santorini vei gasi si agentii de unde iti poti lua un fotograf.

Noi ne-am rezervat fofograful inainte cu vreo luna, am cautat pe Google si pe Instagram, ne-am facut un shortlist de 5 fotografi iar apoi am trimis mail fiecaruia dintre ei. M-a incantat ideea de photo-tour pe care am gasit-o in ofertele lor, practic urma sa vizitam mai multe locatii si in acelasi timp sa facem si pozele, asa ca am renuntat sa mai vizitam pe cont propriu celelalte sate de pe coasta de nord-vest a insulei pentru ca urma sa le vedem in timpul sedintei foto. Din cei 5 fotografi din shortlist am ramas cu doua optiuni dupa ce in urma discutiilor pe mail am aflat ca unii ar fi deja ocupati in ziua in care ne interesa, iar un altul dintre ei pretindea un pret exagerat. In final l-am ales pe Kimonas pentru ca ne-au placut mai mult postarile lui de pe Instagram.

Cu Kimonas am stabilit sa ne intalnim la Esperas Hotel chiar in ziua de check out si sa ne duca prin Oia pe care deja o stiam,  apoi in Imerovigli si in Kamari, unde urma sa ne si cazam. Toate detaliile le-am stabilit pe mail in cateva conversatii. Nu am platit vreun avans, desi erau si fotografi care cereau diverse sume avans prin paypal, plata a fost in cash la sfarsitul turului iar pozele urma sa le primim in 15 zile. Totusi nu faptul ca nu a cerut un avans m-a facut sa-l aleg pe Kimonas.

Prin Oia, plina de turisti agitati, ne-a fost cel mai greu. In primul rand soarele ne-a incurcat cel mai mult fiind reflectat de tot albul din jur. Razvan a avut nevoie de ochelarii de soare tot timpul, iar eu cu greu mi-am pastrat ochii deschisi, machiajul avand de suferit din cauza lacrimilor. Apoi aglomeratia… desi Kimonas se stia cu toata lumea si ne era permis accesul in unele locatii cu mai multa usurinta, in locatiile publice aveam de indurat turistii care treceau prin poza nonsalanti sau care ocupau zona pentru o poza cu telefonul mai mult timp decat o faceam noi pentru un shooting profesionist. Au fost si persoane care ne-au fotografiat si ne-au filmat pe noi, dar n-am avut nimic impotriva, au fost si persoane foarte dragute cu noi, unele care chiar ma felicitau pentru sarcina sau care ne complimentau.

Apropo, acele doua cupole albastre, poate cele mai fotografiate din Oia, sunt in dreptul unei proprietati private si teoretic nu prea poti obtine poze din unghiul perfect, insa cu o zi urma, in timp ce eu ma chinuiam cu telefonul sa fac poze peste gard ca toti turistii, Razvan statea linistit rezemat de un perete si imi facea semn sa nu ma chinui pentru ca urma sa intram pe acea poarta pe care scria „proprietate privata”, astepta doar sa se rareasca turistii, poarta o descuiase deja. Eu era cea care, in cazul in care se lega cineva de noi, sa ma scuz apeland la starea mea de graviditate. Amuzant a fost ca si Kimonas a apelat la acelasi truc iar in timp ce deschidea poarta ne zicea sa intram in liniste si sa bag eu scuza ca sunt insarcinata daca zice cineva ceva. I-am povestit ca la fel am facut si cu o zi in urma si am ras pe cinste toti trei. Oricum nimeni nu ne-a vazut sau nu ne-a zis nimic.

In Imerovigli nu a mai fost aglomerat, aici vederea asupra Calderei este si mai spectaculoasa, fiind cel mai inalt sat de pe insula, fosta capitala in perioada venetiana. Insa aici casutele vechi traditionale nu sunt la fel ca in Oia. Din fericire constructiile noi care au aparut respecta stilul.

Aici, mai mult decat in Oia, predomina hotelurile de lux cu piscine infinite catre Caldera, iar linistea este impresionanta. Cel mai mult ne-a placut Biserica Anastasi din Imerovigli si vederea catre Caldera de deasupra ei. Ne-a mai placut si micuta capela pe care am gasit-o acolo unde incepe poteca catre Skaros Rock, si toata vederea de acolo. Soarele nu ne-a mai dat batai de cap in timpul photo shootingului, insa vantul a fost cel care ne-a incurcat. Si chiar daca nu erau turisti multi, totusi un britanic mai in varsta a protestat impotriva faptului ca noi eram pe acoperisul alb al micutei capele si a stat in fata fotografului ceva timp, desi Kimonas, fiind localnic, i-a explicat ca este permis sa calci pe acoperisuri de orice fel, satele din Santorini fiind construite in trepte.

Sedinta noastra foto s-a incheiat aici, dar turul nostru cu Kimonas a continuat pana in Kamari.  Fotografiile le-am primit in doar 10 zile prin wetransfer si au fost cu 15 mai multe decat am stabilit. Toate pozele au ajuns la calitate completa incat sa ne putem face un album daca ne dorim, sau sa le inramam.

Mai multe despre cum ne-am petrecut timpul in Oia, am scris aici.