Cu burtica pe treptele din Santorini – Oia

Ultima noastra vacanta a fost in Santorini. Auzisem despre aceasta insula mirifica in urma cu vreo 8 ani, cand am fost prima data in Grecia, in Thassos pe atunci, dar abia recent s-a impus in bucketlist. Decizia de a merge in Santorini am luat-o cam pe  cand am ramas insarcinata si am stabilit sa fie pe la 7 luni de sarcina, cam ultima perioada in care poti calatori cu avionul fara restrictii, fara adeverinte medicale, astfel incat sa fie ultima vacanta inainte de nastere si, totodata, sa fie o ocazie pentru sedinta foto de maternity. Nu aveam cum sa nu imortalizez peisajele absolut incantatoare  din Oia, daca nu intr-o sedinta foto atat de speciala pentru noi.

Excursia a fost planificata cu vreo 3 luni inainte. Initial ne-am cautat zborurile la Ryanair pentru ca ofereau cele mei ieftine combinatii. Din Bucuresti nu exista zbor direct catre Santorini, cu exceptia catorva chartere de vara, deci urma sa schimbam la Atena. Din pacate cele mai bune combinatii de pret presupuneau aterizari la destinatie tarziu in noapte, respective plecari dimineata devreme, si multe ore prin aeroportul din Atena. Asta se intampla deseori la low cost-uri, insa in acest caz chiar nu era convenabil. Ne-am gandit chiar sa adaugam sejurului o noapte in Atena pentru a avea acces la un zbor  la o ora decenta si pret mic, dar pana la urma ne-am dat seama ca ar fi fost timp pierdut, Atena nereprezentand un obiectiv pentru aceasta escapada. In cele din urma am optat pentru o combinatie cu cativa zeci de euro de persoana mai scumpa, dar cu o programarea ideala si doar cate maxim doua ore pentru escala. Am zburat cu Aegean pana la Atena, apoi in Santorini si inapoi cu Sky Express care opereaza niste ATR-uri micute intre insulele Greciei, iar ultimul segment de la Atena la Bucuresti a fost cu Tarom.

In Santorini ne-am cazat in doua locatii. Primele doua zile si jumatate le-am petrecut in faimosul sat tradional Oia, cu ale sale casute albe cioplite in stanca abrupta.  Aceasta locatie este de o frumusete nemaipomenita, stradutele inguste si linistite, scarile care iti pun la incercare conditia fizica, celebrele apusuri, piscinele infinite, oamenii calzi si primitori, privelisti cum numai in filme si pe instagram credeai ca exista, mancare traditionala, toate acestea punand bazele unei vacante perfecte.

Am ales sa ne cazam la Esperas Santorini Hotel, cazarea nu a fost prea ieftina si se stie ca, in general, Oia este destul de scumpa, atat cazarile, restaurantele, suvenirurile etc. Dar… avand in vedere ca o noapte de cazare la Mamaia se invarte tot in jurul preturilor de aici, am mers pe ce ne-a placut si doua zile ne-am bucurat de ceea ce a putut sa ne ofere sederea noastra la Esperas Hotel. Am fost cazati intr-o casuta traditionala dintre cele asezate in trepte pe stanca,  o vedere incredibila catre Caldera, fix din pat, plus o terasa privata unde ne puteam relaxa bucurandu-ne de aceeasi vedere superba.

In prima zi am ratacit pe stradutele linistite, luand-o la pas catre morile de vant din celebrele vederi, acestea fiind foarte aproape de cazarea noastra, iar apoi am cautat view-point-uri care mai de care mai spectaculoase asupra satului si a calderei pentru a imortaliza peisajul in cele mai reusite fotografii. Am continuat plimbarea cautand bisericile cu cupole albastre, acestea nu sunt deschise pentru vizitare, dar au un farmec aparte din exterior, de deasupra. Ne-am lasat, apoi, purtati de strada pietonala principala pavata cu marmura si marginita de magazine de lux ori restaurante.

Oia este o asezare linistita mai mult in prima parte a zilei, pentru ca seara totul se umple de turisti care mai de care sa gaseasca o masa la restaurant cu o vedere buna pentru a surprinde cel mai frumos apus. Si noi am admirat apusul care se revarsa peste intreg satul acoperind toate casele intr-un dulce aramiu, peisaj parca desprins dintr-un basm,  delectandu-ne cu preparate grecesti. Trebuie sa stiti ca pentru a prinde o masa cu vedere la terasele din Oia, este necesar sa ai rezervare timpurie, noi nu am avut dar am prins totusi o masa destul de buna din al doilea rand.

Multi turisti se calca in picioare pentru a fotografia apusul de pe ruinele Castelului Kastro, insa v-as recomanda sa evitati acel loc la ora apusului. Intr-adevar, vederea este superba, dar mai sunt si alte puncte din care puteti obtine vederi bune, iar un apus trebuie savurat in tihna…

A doua zi, dupa o scurta repriza de cumparat suveniruri, am ales sa coboram in Portul Ammoudi, aici poti ajunge cu masina, pe magari, insa mi se pare crunt sa chinui bietul animal pentru confortul tau, sau coborand cele 235 de trepte taiate in lava. Noi am ales ultima varianta pentru coborare, insa am apelat la o scurtatura, de la nivelul cel mai de jos al hotelului nostru pornind pe o poteca ce ajungea pe la jumatatea scarilor care leaga centrul asezarii Oia de golful Ammoudi,  insa la urcare am optat pentru un taxi deoarece drumul nu este chiar usor de parcurs… mai ales pentru o femeie insarcinata, altfel m-as fi bagat 😉

Imediat cum am coborat in port, terasele cochete iti fac cu ochiul sa te asezi la o masa pe malul apei. Aici te poti delecta cu fructe de mare fresh, homari in acvariu, peste proaspat in vitrine cu gheata, dar proaspat. Eu am optat pentru niste creveti gatiti extrem de gustosi la Sunest Taverna by Paraskevas, poate cei mai gustosi, iar Razvan a ales un biban rosu. Aici patronii tavernelor isi pastreaza ospitalitatea cunoscuta si iti ofera gustari si desert din partea casei. Am incercat pentru prima oara supa de halva servita cu kataif, inghetata si scortisoara, pot sa spun ca a fost un curcubeu de arome, absolut delicioasa.

Dupa amiaza am petrecut-o relaxandu-ne la mica noastra casuta traditionala, iar seara am dedicat-o unui nou apus fabulos peste Oia.

Ultima jumatate de zi petrecuta in Oia am rezervat-o shootingului despre care v-am spus la inceput, am vizitat Imerovigli, iar apoi ne-am mutat in Kamari pentru alte doua zile de relaxare, dar despre ele o sa va povestesc intr-o postare separata. Promit sa revin repede.